Al omenirii. A fost și a mea, uneori mai este însă mult mai rar ca înainte.

Ea va exista în continuare, pentru că este ceva cu care ne naștem. Face parte din noi. Ești programată să simți frică. 

Sunt oameni care aleg să folosească frica ca pe un instrument ajutător și exact asta vreau să te învăț să faci prin acest articol. 

În primul rând frica este o emoție, la fel ca și starea de bucurie, entuziasmul, fericirea, tristețea. 

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că ele sunt trecătoare, ceea ce face ca totul să devină mult mai ușor.

Odată ce ai acceptat că sunt doar niște emoții trecătoare, vei putea să gestionezi altfel situațiile în care ești înconjurat de acest sentiment de frică. 

Atunci când simțim frica, organismul nostru are 3 variante de răspuns: să lupte, să fugă sau se blochează. 

Fiecare variantă de răspuns este benefică pentru diferite situații.

Dacă ești într-un pericol real, cineva încearcă să te lovească, tu ești programată să ripostezi, adică SĂ LUPȚI. Unii în această situație aleg SĂ FUGĂ, ca să scape de acea lovitură, iar alții pur și simplu sunt șocați de întâmplare și SE BLOCHEAZĂ. Ei rămân pe loc și din păcate încasează acea lovitură. 

Fiecare persoană reacționează diferit în aceeași situație.

Cele mai întâlnite frici sunt:

• Frica de judecată
• Frica de expunere
• Frica de boală
• Frica de moarte
• Frica de singurătate
• Frica de eșec
• Frica de a vorbi în public
• Frica de a se filma

Sunt nenumărate frici, mai ales cele de viețuitoare. 

Nu vom avea niciodată o viață lipsită de frici sau de temeri. 

Am citit recent în ”Gândește ca un călugăr” – Jay Shetty un paragraf interesant.

”Teama nu e rea; Este pur și simplu un avertisment – mintea îți spune că situația nu arată deloc bine! S-ar putea ca ceva să meargă rău! Ceea ce contează este ce facem cu acest avertisment. Putem să găsim o soluție sau să o lăsăm să ne copleșească, să ne simțim neputincioși și să nu facem nimic în schimb (..) Lăsăm anxietatea – teama de zi cu zi – să ne țină pe loc, fiindcă nu ne permite să ne conectăm cu emoțiile noastre adevărate. Cu cât suntem mai mult prizonierii propriilor temeri, cu atât ele vor clocoti până când vor deveni în cele din urmă, toxice.”

Frica poate fi și ceva pozitiv, dacă alegi să o folosești în ajutorul tău.

În primul rând, conștientizează când îți este frică, e un tipar care se repetă cu siguranță în viața ta. Poate fi o relație toxică, iar din cauza fricii de singurătate alegi să te chinui și să rămâi cu o persoană nepotrivită pentru tine.

Când ești pusă în situația de a vorbi în public, adu-ți aminte ce a declanșat această frică. Cineva te-a marcat, te-a făcut să te simți că nu ești suficientă, că nu ești suficient de inteligentă sau de capabilă de a face ceva. Sapă adânc și caută momentul declanșator. Adu-l la suprafață și iartă-i pe toți care te-au făcut să te simți inferioară și iartă-te pe tine că le-ai permis lor să te facă să te simți așa.

Frica de moarte este în topul fricilor, mai ales dacă suferi de anxietate și ai impresia că oricând se poate întâmpla ceva rău cu tine, sau cu oamenii la care ții. 

Dar amintește-ți de unde crezi că a apărut această frică?

Eu m-am tot gândit și tot ce a ieșit la suprafață au fost toate momentele în care cineva pățea ceva rău, ceilalți din jur reacționau cum știau ei mai bine. Reacțiile lor au fost cele care mi-au transmis această frică. La înmormântări lumea jelește, țipă, se manifestă în diferite feluri care pot provoca traume pentru cei mici.

Dar dacă am înțelege că noi suntem formați din trup, minte și suflet, iar ceea ce moare de fapt este trupul, pentru că sufletul este nemuritor. Noi nu murim niciodată, noi venim intenționat pe această lume pentru a evolua ca ființe, ca spirite, iar în momentul în care am învățat ce aveam de învățat, plecăm înapoi de unde am venit.

Moartea provoacă tristețe în jurul nostru, nu o putem vedea ca pe ceva pozitiv, noi de fapt suferim după oamenii pe care nu îi vom mai vedea niciodată, cel puțin nu în această viață, și doare al naibii de tare.

Dar la fel cum spuneam în articolul anterior, este un lucru pe care nu îl putem schimba ci putem doar să îl acceptăm.

Ce preferi?

Să ”trăiești” cu frica că cineva drag poate muri mâine, sau alegi să te bucuri de acea persoană dragă cât timp o ai lângă tine?

Preferi să nu îți trăiești viața de frică că POATE se va întâmpla ceva rău? Sau alegi să o trăiești indiferent, pentru că Dumnezeu ți-a dat PUTEREA să treci peste orice situație chiar și una neplăcută?

Cum să gestionezi frica?

Nu va fi ceva ușor, dar ține de automotivație. Da…din păcate AUTO. Nu te poate ajuta nimeni decât TU ca să scapi de fricile tale.

Tot ce trebuie să faci sunt baby steps. Pași mărunți către fricile tale. 

Dacă îți este frică de singurătate, alege să stai câte puțin singur. Mie de exemplu mi-a fost frică de singurătate la propriu. Nu reușeam să stau niciun minut singură într-o cameră, nu mai vorbim în casă, sau să dorm singură. 

Dar mi-am propus zilnic să stau câte puțin. Azi 5 minute, mâine la fel, poimâine mai creșteam timpul, și tot așa.

Ideea este să găsești plăcerea de a sta cu tine. Dacă nu ești într-o relație și stai singură, dar îți este frică de singurătate, dacă ai avut relații eșuate, gândește-te la tiparul de bărbat pe care l-ai avut. Vei vedea că toți seamănă între ei. Dar nu bărbații cu care ai umblat sunt problema, ci chiar propriul tată. Vindecă relația ta cu el dacă mai este în viață, iar dacă nu, scrie-i o scrisoare. Poți face acest lucru și dacă este în viață. 

Te va ajuta să te eliberezi de toate rănile pe care ți le-a provocat și îți va da un restart la relațiile pe care le vei avea pe viitor.

Dacă îți este frică să vorbești în public, același lucru trebuie să faci. Să vorbești câte puțin, prima dată în fața familiei, apoi a prietenilor, apoi mărești cercul câte puțin. Nimeni nu te grăbește. Ia-ți timpul de care ai nevoie și oferă-ți înțelegere. Nu te judeca, nu te învinovăți că ești așa și nu da vina pe alții dacă crezi că din cauza cuiva ești așa. 

Totul stă în exercițiu. Cu cât practici mai des lucrul de care îți este frică, cu atât o vei înlătura mai repede și mai mult. 

Ce fac copii mici când învață să meargă? Pică de o grămadă de ori, dar ei nu se lasă, pentru că ei știu că doar așa vor reuși să meargă. Căderea și eșecul fac parte din viețile noastre. Sunt lecții în scopul evoluției personale. De tine depinde cum le vezi.

Am încredere și speranță că toate articolele mele ajung la sufletul oricui are nevoie să audă aceste lucruri.

Sunt recunoscătoare că mi-a dat Universul curajul de a scrie tot ceea ce gândesc și tot ceea ce simt.

Sunt recunoscătoare că mi-a dat viața pe care mi-a dat-o și m-a ajutat să devin omul care am devenit pentru a ajunge la mai mulți oameni în același timp.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii care citesc articolele mele și pentru oamenii pe care îi ajut să se vindece cu ajutorul acestor articole.

Te iubesc!

Alexandra Turkoane