În urma ultimului articol am creat puțină revelatie în anumite persoane, care aveau impresia că am o viață perfectă, că nu am momente de tristețe, de frici, de gânduri negative, și câte și mai câte.

Am rămas surprinsă și bucuroasă că în urma unui articol în care m-am vulnerabilizat cât am putut de mult la momentul respectiv, acele persoane și posibil și altele, s-au eliberat și au început să privească viața așa cum este ea. 

Și oare cum e viața?

Ehhh…mi-ar fi plăcut să spun că este doar roz, însă până la 30 de ani am avut parte numai de suișuri și coborâșuri. Când nu aveam mintea deschisă și trăiam în pătrățelul meu, doar ceea ce credeam eu, era adevărat. Iar eu credeam că viața nu trebuie să fie cu suișuri și coborâșuri, pentru că vedeam în jurul meu numai oameni care își pun masca fericirii din secunda în care au deschis ochii și apoi o purtau până în momentul în care erau singuri și o puteau da jos ca să mai scoată o lacrimă din ei, numai ca să nu-i vadă nimeni.

Asta vedem toată viața noastră, nu numai pe rețelele de socializare, dar și la tv, și în viața de zi cu zi. Foarte puțini oameni își asumă ceea ce sunt. Au frica de judecată, au frica de eșec, au o grămadă de fricii, iar toate acele frici nu fac decât să-i blocheze într o viață nefericită. 

Iar o viață nefericită este o viață care poate duce la multe boli. În momentul în care corpul nu mai face față tristeții și sentimentelor din interior, începe să erupă, ori la exterior formând diferite boli de piele, de la cele mai simple și ușoare, până la cele mai urâte și greu de tratat, ori să formeze diferite probleme pe interior.

Masca fericirii mi-o puneam și eu în trecut, purtam atâtea măști….ca încet-încet le-am lăsat jos, și am lăsat să se vadă omul care sunt eu cu adevărat. Părinții noștri de câte ori nu purtau masca fericirii, numai ca să nu ne încarce pe noi cu problemele lor. Câte mame nu luau câte o palmă de la soț, iar apoi ele ofereau un zâmbet copilului și le transmitea din priviri: “Lasă mamă, palma nu doare la fel de tare ca și gândul că aș putea să nu te mai văd”.

Fiecare generație anterioară purta această mască, dar tot mai multă lume preferă să o dea jos și să-i lase pe ceilalți sa vada toata frumusețea lor.

Citesc de câteva luni cărțile Conversații cu Dumnezeu https://cutt.ly/Rd9SeuD (sunt la reducere) – Neale Donald Walsch, eu am cele 3 volume, însă sunt 4 în total, iar în primul volum a spus un lucru care mi-a deschis un pic ochii. Îl voi rezuma în câteva cuvinte, și anume:

Nu ar exista Binele dacă nu ar exista Răul

Nu ar exista Stânga dacă nu ar exista Dreapta

Nu ar exista Sus dacă nu ar exista Jos

Nu ar exista Răsărit dacă nu ar exista Apus

Nu ar exista Dragostea dacă nu ar fi Frica.

Nu există doar Dute, există și un Vino. Tot Ceea Ce Exista are 2 părți. Una fără cealaltă nu ar putea exista pentru că nu ai avea termen de comparație. Fă un exercițiu de imaginație.

De unde știi ce este Binele dacă tu nu ai avut parte de Rău? Trăind experiența Răiului și a Binelui, tu ai putut să faci diferența dintre ele și să le cataloghezi. Înțelegi?

Așa este și viața. Viața este formată din Bine și din Rău, pentru că numai așa poate exista totul pe aceasta lume. Am mai spus într-un articol:

Dumnezeu este Pâinea, iar noi suntem firimiturile.

Noi, oamenii, îl formăm pe el, iar el nu poate experimenta viața decât prin noi. El ca să evolueze, noi trebuie să experimentăm tot ceea ce se poate experimenta pe Pământ, atât Bine, cât și Rău.

Îți mai spun un lucru cu care poți fi de acord, sau cu care nu poți fi de acord, și anume: Majoritatea cred în Iad și in Rai, ca doua lumi paralele, într-un alt univers paralel, însă eu sunt de părere ca Iadul și Raiul sunt aici pe Pământ, și ești singurul responsabil unde alegi să trăiești.

În Rai? Sau in iad? Ce alegi?

Eu am trecut prin Iad, fiecare experiență traumatizantă din copilărie, din adolescență, din viața de adult a fost Iadul pentru mine. Însă EU ALEG SĂ TRĂIESC ÎN RAI!

În funcție de credințele tale, în funcție de cât ești de deschisă la minte, tu poți să ieși din Iadul tău mai repede, sau mai târziu.

Eu funcționez altfel, înainte să ies din Iadul meu, vreau să sting fiecare flacără de acolo, care reprezintă fiecare traumă trăită, pentru a putea trăi în Raiul pe care mi-l doresc de atâta timp.

Nu pot merge mai departe până nu mă iert, până nu îi iert pe toți care m-au rănit, și până nu ajung să îi iubesc pe toți aceia la un nivel mai profund.

Sunt în proces de vindecare, urmez un curs pentru problemele pe care le am, mă documentez din cărți, și vorbesc cu oameni care au studii în domeniul psihologiei. 

Pe lângă vindecarea mea interioară, mă ocup și de afacerea mea, urmez cursuri pentru asta, sa mă dezvolt, să-mi creez un brand, un nume, să-mi asigur viitorul, așa cum ne dorim cu toții.

Am mai învățat că oamenii care au trecut prin Iad, și s-au ridicat din propria cenușă sunt oamenii cei mai puternici, cei mai ambițioși, care nu se lasă înfrânți de obstacolele care le apar în cale. 

Realizez că odată ce îți asumi cine ești, ce ești, persoana fără mască, prinzi mai multă încredere în tine iar oamenii nu reușesc să te mai rănească, pentru că tu știi că nu mai este vorba despre tine. Oamenii vor vedea în tine ceea ce exista în ei. 

Tu nu ești responsabilă de gândurile celorlalți! Nu ești responsabilă de părerea lor despre tine!

Tu ești responsabilă doar de propria ta persoană, propriile gânduri, propriile acțiuni!

Odată ce ai conștientizat acest lucru, înseamnă că ai aflat că deții PUTEREA!

Totul depinde de tine ce faci cu ea! Alegi sa faci abuz de putere și să devii un abuzator la randul tău? Sau alegi să ajuți și alți oameni să-și găsească PUTEREA?

Ți-ai dat seama deja de acțiunile mele, cel puțin ar fi trebuit să îți dai seama din toate articolele pe care le-am scris. 

Eu am ales să vă ajut să vă găsiți puterea. Îmi doresc să trăiesc într-o lume asumată de propriile fapte și gânduri, într-o lume care înțelege că acum poate decide cum dorește să trăiască : fericită sau tristă?

Nu am o viață perfectă, pentru că nu există perfecțiune. Am o viață la fel ca tine, o viață în care am parte de obstacole, zile în care nu am chef sa mă trezesc să mă duc la studio, zile în care nu am chef să machiez, zile în care nu am chef să mă plimb, poate nu am chef să fac nimic, am zile în care vreau să stau singură, zile în care aș chema pe toată lumea la mine, zile în care îmi este frică să ies singură pe stradă, și zile în care mă simt puternică, fericită și ies singură cu câinii la plimbare. 

Zile în care am gânduri negative, mă cert ca nu pot ieși din ele, mă cert dacă mănânc prea mult, mă cert dacă mai vorbesc câteodată urât cu părinții mei, și regret, dar și zile când mă iubesc, mă îmbrățișez, le arăt tuturor cât îi iubesc, și fac lucruri din iubire.

Sunt zile în care mă trezesc direct tristă, și totuși sunt nevoită să trăiesc, să merg la studio, să îmi pun masca răbdării, pentru că sunt momente în care răbdarea este ceva tabu pentru mine, dar sunt și zile în care ai putea să imi distrugi cei mai noi pantofi, să îmi spargi ultimul model de telefon cumpărat, și totuși să nu reacționez, să îți spun că nu este nicio problemă, și calmul și dragostea fata de tine mă cuprinde. 

Da….sunt zile și zile. Însă, am observat că zilele în care eu sunt vulnerabilă cu toată lumea pe care o întâlnesc, sunt zilele care mă fac cea mai fericită.

Când scriu un articol sunt extrem de fericită. Deobicei scriu articolele seara, pentru că atunci îmi vine inspirația, și îl postez până a doua zi pentru că abia aștept să îl citești și să-mi lași un comentariu.

Adooor comentariile voastre. Mă umplu de multă iubire și fericire. Mă inspiră și mă ajută să scriu în continuare pentru fiecare dintre voi.

Știi ce este cel mai important la urma  urmei? 

Cum reacționezi tu la tot ceea ce se întâmplă în viața ta! Nu evenimentul în sine este cel care îți provoacă rău, ci reacția ta pe care o ai în fața acelui eveniment. 

Alege să NU reacționezi! Alege să înțelegi! Alege compasiunea! Și alege….

VULNERABILITATEA! 

Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, este cel mai mare act de CURAJ!

Lasă-mi te rog un comentariu la acest articol și spune-mi cum este viața ta?

Trăiești în Rai sau în Iad?

Distribuie acest articol pentru a afla și alții de el.

Te imbratisez cu toată dragostea, 

Alexandra Turkoane