Sau nu ….

În viață nu poți să parcurgi o distanță de 1000 km făcând un singur pas, e nevoie de pași mărunți.  Nu poți să mergi dintr-un oraș în altul fără să treci prin comune sau sate. 

Fiecare traseu spre succes, spre scopul tău, are pași mici care pot reprezenta piedici, eșecuri, lecții sau te avansează.

Însă nu știu dacă știi că cele mai mari piedici ni le punem singuri. Oricât de mult încercăm să negăm lucrul acesta, chiar așa este.

Nu avem încredere în noi, în forțele noastre, în puterea noastră că reușim să ducem la sfârșit tot ceea ce ne propunem.

Ne avântăm în proiecte care pot avea succes, însă facem 2 – 3 pași, sau chiar mergem până la jumătate și realizăm că este prea greu, că noi nu putem să finalizăm ce am început și atunci abandonăm.

De ce abandonăm?

Pentru că noi considerăm că nu merită efortul, pentru că nu avem încredere în proces și pentru că ne dorim să nu fie atât de greu să reușim ceea ce ne-am propus.

Indiferent dacă faci ceea ce-ți place sau nu, greutatea tot există.

Efortul acela este cel care îți va da satisfacția la sfârșit. Este acela care te ajută să evoluezi, te ajută să-ți demonstrezi cât ești de puternic și să-ți arate prin câte ai trecut ca să ajungi la “sfârșit”. Vorba vine sfârșit, pentru că nu există sfârșit când destinația este succesul tău, menirea ta, pasiunea ta. 

Cu cât avansezi mai mult, cu atât “sfârșitul” tău se îndepărtează de tine. Nu o face cu scopul să te imbufnezi, ci îți arată cât de departe poți să-ți duci visul.

Notează visul tău cel mai mare pe o hartie.

Apoi împarte acel vis în obiective mai mici.

Apoi acele obiective împarte-le in pași mai mici.

Iar apoi notează primul pas pe care trebuie să îl faci pentru a merge spre îndeplinirea visului. 

FĂ PRIMUL PAS! Acum… nu mai târziu. 

Dacă nu ești capabilă să faci primul pas nu vei fi capabilă să îți atingi visul. Nu vei fi acum capabilă, dar vei fi în momentul în care te ridici din pat și vei face primul pas.

Cum vrei să-ți atingi visul?

La 20 de ani aveam un vis să mă mărit până la 24 ani, iar la 23 de ani și 8 luni am facut-o. 

La 27 de ani aveam un vis să mă mut la casa mea, iar la 28 de ani am facut-o.

La 28 de ani aveam un vis să imi cumpar alta masina, în 3 luni am facut-o.

Cine crezi că mi-a îndeplinit aceste visuri?

Bineînțeles…EU! 

Eu am muncit pentru tot ce am acum, eu m-am împiedicat de toate obstacolele și capcanele puse de mine și de ceilalți, eu am avut parte de eșecuri, și de lecții. Eu sunt singura “vinovată” pentru toată viața pe care o trăiesc acum.

Nu am cerut nimic de la alții, pentru că am fost crescută să obțin singură ceea ce-mi doresc. Am fost educată să devin independentă financiar, și să nu stau să “înghit” nimic de la alții. 

Chiar dacă am avut parte de părinți duri și restrictivi, au știut să mă educe în așa fel încât să nu fiu nevoită să lucrez în domenii în care nu îmi face plăcere.

Există categoria de oameni care totuși fac ceea ce le place, însă nu sunt mulțumiți financiar. 

Limitele sunt impuse tot de ei. Ei nu au încredere ca pot reusi în acel domeniu. Au impresia că NU MERITĂ banii aceia, NU MERITĂ să fie bogați. 

Oricine merită sa fie bogat!

 “Nu e vina ta dacă te-ai nascut sărac, e vina ta dacă mori sărac”

Expresia aceasta m-a trezit la realitate acum mult timp. Și este valabilă și dacă înlocuiești cuvântul “sărac” cu altul. 

Nu am fost cea mai săracă, dar nici nu aveam bani să-mi satisfac plăcerile. Erau alte priorități pe vremea copilăriei mele. 

Visul meu cel mai mare era să îmi pot cumpăra orice fără sa mă simt vinovată și fără să mă gândesc că voi rămâne fără bani. 

S-a mai schimbat de atunci iar acum cumpăr doar ceea ce mă ajută să îmi ușurez munca, să economisesc timp și tot ce mă ajută să evoluez. 

Când ești copil vrei multe haine, multe dulciuri, ultima generație de telefoane, laptopul cel mai performant, o mașina “șmecheră”, o casa cu x camere, etc.

Când te maturizezi vrei să ai mai mult timp pentru tine, vrei să nu mai faci investiții inutile, masina nu mai contează atât de mult, important este să te ducă din punctul A în punctul B, nu să impresioneze X oameni.

Iar casa?

Casa nu mai contează cât este de mare și cât este de frumoasă pentru că oricum la cât ai muncit să o obții, tot atât vei munci să o achiți și nu vei avea timp să te bucuri de ea, nici tu…nici alții, pentru că nu vei fi acasă să poți primi musafiri. Vei fi la lucru să iti achiti ratele la bancă.

Fiecare își trăiește viața cum dorește, este liber să facă propriile greșeli și să ajungă la propriile concluzii. 

Lumea ar fi altfel dacă nu și-ar mai dori ce au alții, și dacă ar accepta că ei sunt fericiți chiar și cu cât au. 

Toți ne dorim mai mult și mai bine, însă câți știm când este suficient?

Nu am răspunsul, dar va veni spre mine când este momentul. 

Am încredere în Univers că pentru fiecare are ceva frumos de oferit, trebuie doar să avem răbdare și încredere că vom primi <3

Lasă-mi un comentariu și spune-mi care este visul tău cel mai mare și ce te-a împiedicat pană acum sa faci pași mărunți spre el <3

Te îmbrățișez cu toată dragostea,

Alexandra Turkoane