Turkoane Alexandra

Prietenia…

Prietenia...

Mult timp am înțeles greșit ce înseamnă prietenia cu adevărat.

 

Nu am fost genul de femeie care sa aibă mulți prieteni, ca să fiu precisă, am avut tot timpul câte o singură prietenă. De ce? Pentru că aveam tot felul de credințe limitative – programe negative. Având o soră mai mică, toata atenția părinților era mai mult asupra ei, iar eu primeam ce mai rămânea din timpul și energia lor. 

 

Având deja acest program că acolo unde există mai multe persoane eu nu mai pot primi atenția de care am nevoie, mă simțeam trădată sau înșelată în momentul în care mai apărea o a treia sau a patra persoana în peisaj. 

 

Am fost o prietenă foarte posesivă, recunosc lucrul acesta, dar nu conștientizam la acel moment. Chiar sufeream enorm de tare când eram dată la o parte sau neimplicată in diferite activități. 

 

Am avut o prietenă foarte bună de la 13 ani pana la 26 ani, cu mici certuri, uneori mai mari, dar ce e drept a fost cea mai lungă prietenie a mea din care am învățat foarte multe lucruri și am suferit mai tare când s-a terminat relația noastra decât când am fost părăsită de primul meu iubit. E normal, în 13 ani iubești omul de lângă tine, face parte din familie, îți cunoaște cele mai profunde și mai adânci gânduri și sentimente, dar când tu te schimbi, totul se schimbă în jurul tău.

 

Ca să vă relatez pe scurt, relația noastră s-a terminat în momentul în care a intrat într-o relație, a mai avut relații pană atunci, dar aceea simțeam că este una serioasă, din care nu va ieși curând. De ce am știut asta? Pentru că se vedea pe ea, radia de fericire. Și încet-încet m-am simțit dată la o parte, exclusă, până am fost exclusă complet. M-am retras…dar 2 ani o visam încontinuu, așteptam să ne împăcăm, însă clipa aceea nu a mai revenit. Mult timp nu am mai vrut să aud de prietene…

 

Știi acel moment când ai suferit atât de tare după un bărbat încât ajungi să spui că nu mai vrei să auzi de ei în viața ta? Cam așa am zis eu atunci. Nu mai voiam să aud de prietene vreodată. Pentru că ajungeam să fiu trădată, neînțeleasă, exclusă, bârfită, bătaia cuiva de joc, pupată în față și scuipată în spate. Și am refuzat pe oricine încerca să se apropie de mine.

 

Între timp a apărut o nouă prietenă, de la care am învățat enorm de multe lucruri. Când zic că am învățat mă refer că din toate eșecurile pe care le-am avut cu prietenele mele mi-am învățat lecția. Mi-am adus traume la suprafață din copilărie și le-am vindecat. Nu am dat vina pe nimeni pentru ce s-a întâmplat, pentru că tot ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple. 

Eu ofer toată încrederea mea când intru într-o prietenie, mă deschid, devin vulnerabilă, îmi pun sufletul pe tavă și dau totul pentru acea relație. Așa sunt eu…însă nu am atras oameni asemeni mie în relațiile de prietenie, pentru că dacă aș fi atras eu nu aș fi fost azi această femeie, cu această mentalitate. Sunt recunoscătoare pentru toate experiențele negative de care am avut parte.

 

Am renunțat la toate relațiile cu care nu am mai rezonat, ba eu…ba ele au plecat de dinainte să fac eu pasul. Și este în regulă, și eu sunt în regulă. Regret ceva? Nimic! De ce ? Pentru că fac tot posibilul să-mi vindec rănile și traumele din trecut. Acum la 30 de ani știu că a fost cel mai bun lucru pe care l-am ales atunci în funcție de mentalitatea pe care o aveam. Și orice alegere pe care am făcut-o în viața mea a fost ca să mă ajute sa devin femeia de azi, femeia cu gândire deschisă, femeia vulnerabilă, femeia cu traume, și FEMEIA CARE SE VINDECĂ!

 

Ce am învățat din experiențele mele?

 

  • Oamenii sunt liberi să aleagă – ei pot alege să stea lângă tine sau nu, și invers este la fel. Noi, ca ființe umane, nu ne-am născut să trăim pentru nimeni, nu ne-am născut să facem pe plac nimănui, ci pur și simplu să ne trăim viața noastră, să ne facem doar pe placul nostru și atât. Oricât de egoist ar suna acest lucru pentru unii, nu este egoism, ci înseamnă că te apreciezi și valorizezi suficient de mult încât să nu ajungi să faci lucruri care nu-ți plac doar de dragul de a te integra în societate. Am citit un citat recent : 

“Nu permite singurătății să te facă sa te întorci la oameni toxici din viața ta”

Oricât de tentant ar fi să te întorci de unde ai plecat pentru a fi în “siguranță” și “confort”, știm bine amândouă că nu este nici una nici alta. 

Apreciază-te suficient de mult încât să spui NU!

 

  • Oamenii te ajută ca să le rămâi dator – da…știu cum sună asta. Mi-am luat și eu șocul, însă așa este. Așa suntem făcuți. Ni se trage din trecutul îndepărtat acest lucru. De aceea de multe ori nu acceptăm ajutor de la ceilalți, pentru că nu vrem să le rămânem datori. Nu acceptăm cadouri ca să nu rămânem datori. Datoria este ceva ce ne sperie pe toți, pentru că ajutorul știi cu ce vine, însă ce trebuie să întorci înapoi nu ai de unde să știi și mulți oameni au frică de necunoscut. Chiar și tu, cea care spui că ai ajutat oamenii, și te-au lăsat baltă când le-ai cerut ajutorul… ești pregătită să deschizi ochii și să citești? I-ai ajutat ca să îți rămână datori, pentru că știai că va veni ziua când vei avea nevoie vreodată de ajutor și trebuia să ai cui să-l ceri. Yeap…hard to handle. Te vei obișnui, ai incredere in mine:* Dacă tot vrei să ajuți diferiți oameni, de ce nu o faci fără să aștepți nimic în schimb?

 

  • Am învățat să îmi cobor așteptările cât mai aproape spre zero – De ce? Pentru că ZERO AȘTEPTĂRI = ZERO DEZAMAGIRI. Nu vei mai suferi vreodată că ai ajutat pe cineva și nu ți-a întors ajutorul. Nu vei mai suferi când va pleca, vei uita ce înseamnă să te simți trădată din partea prietenei și vei putea duce o viața fericită. 

 

  • Oamenii vin în viața ta cu un scop – Pot veni să îți dea o lecție printr-o experiență negativă, pot veni să te învețe ceva pozitiv, sau pot veni să rămână. 

Pe parcurs am mai învățat că:

    • oamenii pot avea păreri total diferite și totuși să fie prieteni. Nu trebuie să fii doar pe aceeași lungime de undă. Cel mai important este să ai mintea și sufletul deschis pentru a înțelege alte puncte de vedere. 
  • Trebuie să oferi ceea ce vrei să primești – dacă ai nevoie să te simți iubită, iubește. Vrei înțelegere? Înțelege la rândul tău. Vrei atenție? Oferă la rândul tău. Dar și dacă oferi toate aceste lucruri, nu aștepta să le primești, pentru că este posibil să nu le primești tot timpul.

 

Între timp mi-am vindecat trauma cu mai multe prietene, am înțeles că problema era la mine, am înțeles de unde a plecat acest program negativ, și odată ce am conștientizat un lucru, este ca și vindecat. 

 

Lasă-mi un comentariu mai jos în care să-mi spui experiențele tale.

 

Te îmbrătișez cu toată dragostea, Alexandra Turkoane 

 

5 thoughts on “Prietenia…”

  1. Buna!
    Sunt genul de femeie care ii foarte devotată prieteniei..pana intr un punct cand am aflat că ce vorbeam cu prietena mea stia tot altă fata și după mi am auzit vorbe prin sat exact tot ce vorbeam cu ea. Si am ajuns la concluzia că nu există prietenie adevarata și sincera.

    1. Buna Adela, iti multumesc ca mi-ai impartasit experienta ta. As vrea totusi sa iti spun niste lucruri care poate te vor ajuta pe viitor. Pentru faptul ca ai avut o experienta negativa cu o persoana, nu ar trebui sa le bagi si pe restul in aceiasi oala. Cum spuneam in alt articol, suntem 7 miliarde de oameni cu 7 miliarde de pareri si 7 miliarde de personalitati. Acea experienta negativa te-a facut sa nu mai ai incredere in alti oameni,insa cauta lectia pe care o poti sustrage de acolo. Fiecare experienta vine cu o lectie. Poate te-a invatat sa fii alt om, poate te-a invatat sa iti depasesti anumite frici sau blocaje, poate te-a invatat si te-a facut sa fii ca acea persoana, sau poate chiar opusul, sa nu fii niciodata ca acea persoana. Sunt atat de multe lucruri pe care le poti invata din experientele negative, este nevoie doar sa fii deschisa si receptiva la tot ce are Universul sa iti transmita. Viata fara prietene este o viata in cusca, oamenii au nevoie de socializare, au nevoie sa se descarce, prieteniile sunt ca terapiile, doar ca nu platesti sedinta. Chiar m-ai inspirat sa mai scriu un articol, si iti multumesc din suflet pentru acest lucru. Sper sa mai pastram legatura <3 Te imbratisez cu multa dragoste :*

  2. Hei, Alexandra! Mă bucur că ai scris despre asta. Sunt sigură că sunt foarte multe persoane care au fost dezamăgite aflându-se într-o situație asemănătoare.
    M-am regăsit în postura ta, fiind geneul de persoană care obișnuiește să dea 100% într-o prietenie, dar să ajungă să fie lăsată deoparte (ori pt un iubit, ori pt alți prieteni etc.). Să te arzi o dată…suferi, dar ești capabil să mai încerci. După 2, 3, 4 ori când ți-ai deschis iar inima și s-a întâmplat același lucru, îți cam ajunge. Partea frustrantă e că nu înțelegi. Care-i problema (dacă e vreuna) sau ce e în mintea lor, cum văd ei lucrurile? Pt că ai fost și tu în situațiile lor la un moment dat (să ai un iubit sau să-ți faci niște noi prieteni la o anumită activitate sau ai trecut printr-o experiență etc.), dar nu i-ai dat la o parte, nu ai uitat de ei, nu te-ai schimbat față de ei fără niciun motiv, fără ca ei să facă ceva. Dimpotrivă, voiai să le împărtășești trăirile și experiențele tale.

    1. Buna Teo, iti multumesc ca ti-ai facut timp sa imi lasi un comentariu la acest articol. Intr-adevar permiti in continuare oamenilor sa se apropie. Asa cum am spus la sfarsitul articolului, oamenii vin si pleaca cand si-au indeplinit misiunea, de tine depinde sa intelegi ce ai de inteles, de asimilat dupa acea experienta. Eu consider aparitia unei persoane in relatie ca fiind o schimbare, ceea ce si este, iar daca tu ai facut deja aceasta schimbare, adica ti-ai facut un iubit dupa o perioada de timp in care ai fost prietena cu o persoana, acea schimbare pe care ai facut-o a generat si alte schimbari in viata ta. Viata noastra se schimba in functie de alegerile pe care le facem. E ca un fel de consecinta pe care trebuie sa o suportam in urma unei actiuni personale. Este ceva ce trebuie sa accepti si sa nu te simti vinovata de ceva, sau sa ai vreun regret, pentru ca acea vina si acele regrete se vor resimti in viitor sub o alta forma. Elibereaza-te de trecut, si traieste prezentul. In acest moment totul este perfect asa cum este. Te imbratisesc cu mult drag.

  3. Chiar ca mi-ai raspuns la intrebari, nu doar la una. De asta lumea ma crede “buna” ca ofer si nu astept nimic in schimb. Dar, tocmai de asta daca simt sa fac ceva pt oricine(chiar oricine) , fac si trec mai departe, dau uitarii. Si e cel mai bine pentru mine pt ca timpul meu e limitat. Nu caut prieteni , nu caut sa fiu placuta neaparat. Foarte fain si realist scris.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *