Am revenit cu un nou articol, însă de data aceasta puțin mai diferit decât cele cu care te-am obișnuit. Ar fi trebuit să fie scris în jurnalul meu fizic, însă am simțit nevoia să îl public. 

Ceva îmi spune că poate este pentru tine, însă dacă nu te regăsești nu este nicio problemă.

Îți transmit doar că este lung și l-am scris pentru că nu am mai scris de mult și-mi era extrem de dor să fac acest lucru. Mă relaxează și îmi oferă o stare de bine interioară, o împlinire și ma motivează să îmi doresc să mai trăiesc încă o zi. Este un sentiment extrem de frumos >3 

Am lipsit ceva timp din online, o săptămână – două săptămâni? Nici nu mai știu….

Însă aveam nevoie să ies din toată “perfecțiunea” care se promovează online și să revin cu picioarele pe Pământ, la problemele mele, mai mult interioare decât exterioare, care sunt mai greu de manevrat. 

Știi că în ultimii doi ani am pornit într-o călătorie de vindecare interioară prin diferite metode alternative, de la theta healing, access bars, terapie cu bioenergie și masaje, toate mi-au făcut bine însă eu cream dependență de oamenii aceia, și am luat decizia de a mă retrage. Nu am vrut să fiu dependență toata viața de ei. Am simțit că pot să mă vindec și singură, chiar dacă durează mai mult, chiar dacă este mai greu, dar totuși o fac. 

Zilnic îmi apar în cale momente care îmi declanșează anxietatea, frica, rușinea, îmi provoacă stres, și îmi aduc aminte de niște momente din trecutul meu. Când mă voi simți pregătită să vorbesc despre viața mea din alt unghi, în online o voi face, însă e un pas foarte mare pentru mine că oricum am început să îmi scriu reflecțiile, conștientizările, experiențele într-un mediu online, unde au acces mii de oameni la aceste materiale, și nu este ușor să îți deschizi sufletul în fața unor oameni pe care nu-i cunoști, dar totusi iată-mă că o fac…. 

De ce?

Pentru că fiecare am venit cu un scop pe acest Pământ, iar scopul meu în acești doi ani a început să mi se dezvăluie și să mi se arate pe diferite căi. Este scopul tuturor oamenilor, dar fiecare îl va simți și va conștientiza la momentul potrivit, când vor fi pregatiti.

Scopul este să ajutăm oamenii, pe toate căile posibile, și să ajungem să ne iubim necondiționat, să fim într-o conexiune cu Dumnezeu/Univers/Creator/Sursa Divină/ Energie Supremă depinde de credințele voastre.

Articolul acesta va fi un amalgam de sentimente, de trăiri, de gânduri, și experiențe, însă simt nevoia să mă descarc pentru ca nu am mai facut-o de mult. Apropo….am mai spus într-un articol … 

SCRISUL ESTE CEA MAI BUNA TERAPIE!

Recent am început să ofer un minicurs gratuit format din 4 lecții de machiaj tuturor persoanelor care-și lasă mailul pe acest site. Lecțiile vin pe mail la un interval de doua zile și au rolul să te ajute să aprofundezi mai bine acest domeniu al frumuseții. Materialele sunt pentru persoanele pasionate de machiaj, sau persoanele care profesează în acest domeniu. V-am spus că rolul meu este să vă ajut, și o fac cum simt eu mai bine că aș putea. 

E-mailurile pe care le primesc în urma acelor materiale îmi încălzesc sufletul, mă fac să traiesc într-un sentiment de recunoștință continuă, și mă motivează să merg mai departe, să îmi urmez calea și destinul. Îmi confirmă că sunt pe drumul cel bun și sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru.

Articolele mele sunt mai mult pentru persoanele care mă cunosc, și care doresc să învețe din experiențele mele, care doresc să mă cunoască ca om, ca persoană, sunt pentru persoanele care mă iubesc și totuși nu m-au văzut niciodată, persoane care știu cine sunt și cu ce mă ocup.

Curajul meu de a scrie este datorită vouă, celor care m-ați încurajat, celor care au avut la rândul lor curaj să fie vulnerabile și mi-au lăsat mesaje de încurajare și susținere, care-mi spuneau că scriu atât de frumos, și eman mult calm și pace, liniște și înțelepciune. Pentru acele persoane scriu, care știu că au nevoie de o vorbă bună, de o încurajare, pentru că toate articolele mele sunt pentru cineva. Nu pentru o singură persoană, ci pentru persoana care citește, pentru ca o persoană care a ajuns până la sfârșitul articolului și nu s-a putut opri din citit este o persoană care a avut nevoie de acel articol. Trebuie doar să își deschidă mintea și să primească mesajele care i se transmit prin articolele mele.

Până la urmă acest articol va fi despre orice. Mi-a fost extrem de dor sa scriu, și pentru că am lipsit de pe story-uri măcar vă spun cum a fost viața mea în această perioadă.

Am ieșit din online pentru că nu mă mai simțeam în largul meu. Mă uitam la postările persoanelor pe care le urmăresc și mă încărcăm negativ. Începeam să am gânduri negative despre ele, începeam să le judec și să mă judec la randul meu. 

Dacă nu aș fi fost în procesul de vindecare și nu aș fi citit atâtea cărți de dezvoltare personală nu aș fi știut că toate acele gânduri negative se vor rasfrange asupra mea. Însă odată ce le-am conștientizat am început să lucrez cu ele. 

Ce se întâmplă de fapt?

Există legea oglindirii….ceea ce vedeți la celălalt se află în voi. Tot legea oglindirii spune că ceea ce nu îți place la celălalt urăști la tine. Știu…o să mă contrazici, o sa negi, o sa zici ca nu e adevărat. Nu este nicio problemă. Ia o pauză, și apoi observă-te când te întâlnești cu oamenii, sau chiar îi urmărești online. Dacă îți apar gânduri de judecată, de invidie, de comparație, sau gânduri negative, studiază foarte bine acele ganduri, și intreabă-te mai profund: 

De ce te deranjează acele lucruri? Răspunsurile vor veni la timpul lor. Vei vedea. Oferă-ți răbdare.

Acesta este unul din motivele pentru care am luat o pauză. Și mă simt foarte bine că am reușit să mă deconectez și să realizez tot ce mă deranja. Vindecarea este …. Grea, lungă …. Dar pliiină de satisfacție. Vindecarea este eliberatoare, este ceva ce caut să fac cu multe răni din trecutul meu. 

Ce făceam greșit înainte? Băgam toată mizeria sub preș, reprimam amintirile, și adormeam sentimentele de tristețe, de supărare. Cum? Creând dependențe: fumat, alcool, lucram multe ore, stăteam mult pe telefon, petreceam timp cu oameni nepotriviți și multe altele.

Când aveam atacuri de panică, și trăiam într-o anxietate mult mai accentuată decât trăiesc acum, telefonul mă salva. Îmi distrăgeam atenția de la problemele interioare, de la emoțiile interioare și de la sentimente. Nu e ok deloc sa faci asta! Nu faci decât să aduni toată mizeria sub tine, și la un moment dat o să înceapă să dea pe dinafara.

Când simt că sunt încărcată negativ, mă retrag. Evit pe cât pot să mă întâlnesc cu alți oameni, pentru că este frustrant să mă văd cu oameni cu care nu pot vorbi, însă Dumnezeu îmi scoate din când în când scoate în calea mea niște oameni de sus. Știi expresia “Oameni căzuți din cer?” Până în acest moment o asociam cu ceva negativ, însă nu sunt decât îngerii trimiși de Dumnezeu care mă ajută să revin pe drumul meu. Mă ajuta să mă regăsesc și să mă vindec mai repede.

Zilele trecute m-a sunat o fată să ne vedem spentru a-mi propune o colaborare într-o afacere. Eu nu o cunoșteam, însă ea mă urmărea de ceva timp, și mi-a citit povestea recent care a “atins-o”. Să fiu sinceră în mod normal refuz diplomat orice propunere care nu are legatură cu domeniul meu de activitate. Refuz să-mi pierd timpul cu alte idei, pentru că timpul meu este destul de limitat, și mai ales că m-a prins într-o perioadă în care tot ce-mi doream era să nu văd alți oameni, ci doar să îmi treacă durerea interioară mai repede. 

A fost atât de insistentă la telefon, că până la urmă nici să refuz nu am mai putut, și am acceptat să mă întâlnesc cu ea. Venise cu partenerul de afaceri la întâlnirea noastră, iar eu cu soțul meu pentru că el este mai rațional decât mine :)).

Mai ții minte când ți-am zis că Dumnezeu îmi trimite îngeri da? Eh …ce sa vezi? Partenerul de afaceri era de fapt îngerul meu. De la bun început m-am vulnerabilizat în fața lui, avea ceva care mă făcea să mă deschid, iar apoi după ce am vorbit mai mult cu el, și mi-a spus multe lucruri din viața lui am înțeles de ce am simțit să fac asta, și de ce ne-a adus Dumnezeu la acea întâlnire. O să vă vorbesc despre el într-un alt articol pentru că simt că va mai face parte din viața mea de acum încolo.

De ce sunt așa sigură?

Pentru că ne-am văzut zilele trecute la prânz, mi-a spus că pleacă într-un concediu fain in Bulgaria în următoarea săptămână și ne-a propus și nouă să mergem. În aceeași zi i-am dat răspunsul afirmativ că plecăm. 

Nu este ceva ce fac în mod natural. Pentru mine să fiu spontană se întâmplă foarte rar, și spontaneitatea mea este un pic controlată, pentru că încă mai am frici nerezolvate.

În urmă cu două săptămâni am fost plecată la București numai eu cu soțul meu, și trebuia să plecăm într-un mini concediu la munte după ce își termină el treaba acolo, însă pe mine m-a luat panica, și fricile și ne-am întors acasă. Să fiu departe de casă nu este plăcut pentru mine. Să fiu înconjurată de mulți oameni? Este lucrul pe care îl evit cel mai mult. Îmi place să fiu în confortul casei mele. Aici mă simt cel mai în siguranță. 

Dar știi ce e fain?

Că știu că viața pe care eu aleg să o trăiesc, în zona mea de confort, la mine acasă nu este o viață care mă ajută să evoluez. Din contră, mă plafonează, mă interesează. Nu îmi oferă nimic în afară de liniște. Mă lupt cu sentimentele mele interioare. 

Aș alege concediile dar intervin gândurile negative: drumul lung până acolo, numai eu cu soțul meu, și multe altele pe care nu are rost să le scriu ca să le preluați și voi. Sunt fricile mele, sunt credințele mele limitative, care mă împiedică să trăiesc o viață așa cum mi-aș dori să trăiesc.

SINGURUL MOD DE A SCĂPA DE FRICĂ ESTE SĂ TRECI PRIN EA!

Cu toata puterea și cu toată încrederea ta. 

FĂ LUCRURILE DE CARE ÎȚI ESTE CEL MAI FRICĂ!

Ți-e frică să-ți dai demisia? Că nu o să îți găsești alt job în scurt timp? 

Ți-e frică să te desparți de iubitul tău care nu te iubește și doar te folosește? 

Ți-e frică să fii singură?

Ți-e frică să îți spui punctul de vedere?

Ți-e frică să te exprimi?

Fă tot ce îți este frică să faci!

ELIBEREAZĂ-TE!! 

Vei fi alt om, crede-mă….

Zilnic fac pași mărunți prin fricile mele, iar uneori fac și ditamai saltul. Azi am făcut ditamai saltul când am ales să plec într-un concediu cu un om pe care l-am cunoscut pentru prima dată, și nu doar atât, dar plec și la drum lung într-o altă țară cu el și cu alți oameni pe care nu-i cunosc.

Uneori când îmi aud gândurile, sau le transpun pe hârtie, le asociez cu gândurile unui copil. 

Pentru că de fapt nu mie ca adult îmi este frică de toate aceste lucruri, ci copilului meu interior îi este frică, iar datoria mea este să iau copilul meu interior de mână și să-l ajut să treacă peste toate obstacolele. Să îl încurajez, să îl motivez, și cel mai important să îl iubesc, pentru că iubirea este cel mai de preț lucru care ne-a lipsit tuturor. 

Faceți tot posibilul să vă iubiți pe voi!

Dacă voi nu știti să vă iubiți, nici ceilalți nu vor ști să vă iubească, și nici voi la rândul vostru nu veți știi să iubiți.

A ieșit un articol lung, dar este o parte din sufletul meu, și oricine ai fi, dacă ai ajuns până aici, și dacă te-a emoționat așa cum m-a emoționat pe mine să-l scriu, să știi că …

                                                                                                                           TE IUBESC!

Așa cum te-am obișnuit,

Te îmbrățișez cu toată căldura și toată dragostea pe care o am pentru tine,

Alexandra Turkoane