În Timișoara a fost o furtună puternică, toată ziua a bătut vântul și spre seară a început să se întețească.

Când să mergem în dormitor, am urcat treptele și auzeam vuietele în toată casa. Eu locuiesc în afara orașului și casa este mai degrabă în câmp iar curentul este mult mai puternic.

Nu puteam dormi la etaj de gălăgia pe care o făcea vântul și i-am spus soțului meu să dormim la parter, în sufragerie. 

Nu a fost cea mai bună decizie, pentru că aveam câinele în curte care lătra încontinuu din cauza furtunii.

În timp ce adormeam, s-a auzit un zgomot puternic, dar eram prea obosită să mă ridic să văd ce s-a întâmplat. Mă rugam să treacă furtuna mai repede, pentru că nu îmi place când vremea este ”nervoasă” și face ravagii.

Dimineața când m-am trezit am urcat la etaj să văd dacă mai avem acoperiș:))) a fost în regulă totul, mai puțin când am ieșit pe geam am observat că vântul mi-a luat o ladă imensă de perne pentru canapeaua de pe terasă și mi-a dus-o din spatele casei, până în fața casei și a izbit-o de poartă. 

De acolo a fost zgomotul puternic. Toate pernele au ieșit și le-a dus vântul pe la vecini și prin fața casei.

Când am coborât jos să văd terasa, toate scaunele le-a luat vântul și le-a dus prin curte.

Au mai fost furtuni la noi, dar niciodată nu mi-a provocat nicio daună și sunt recunoscătoare pentru acest lucru.

Marcel (soțul meu) s-a pus să strângă totul din curte, iar eu am realizat o chestie interesantă.

Soarele ieșise de sub nori, îmi intra pe ușa de la terasă și se reflecta pe canapea. S-a creat o lumină superbă în sufragerie și atunci mi-am amintit de o poveste că TOTUL VA TRECE!

Indiferent de cât de puternică a fost furtuna de azi noapte, azi a ieșit soarele. A încălzit tot ce a răcit furtuna.

Asta înseamnă că indiferent de perioada dificilă în care te afli, ea va trece și va ieși soarele dacă ai suficientă răbdare.

Secretul este să ai răbdare și să îți păstrezi gândirea pozitivă.

Acum 2 ani am fost în depresie, și eram atât de debusolată și de tristă încât nu mai vedeam lumina de la capătul tunelului. 

Nu am crezut niciodată că pot ieși din acea stare. Mi-a luat 5 luni, cu terapie la psiholog, theta healing, masaje cranio-sacrale cu bioenergii, și multe cărți. 

Nu a fost ușor, dar a fost al naibii de bine să mă trezesc din nou cu zâmbetul pe buze. Mi-a fost atât de dor să fiu fericită și să mă pot bucura de tot ce avea viața să îmi ofere.

În acea perioadă văzusem o poveste care mi-a captat atenția și m-a făcut să am mai multă răbdare, pentru că tot ceea ce ne este dat să trăim, este cu scopul de a evolua, de a deveni oameni mai buni, mai treziți.

O să împărtășesc povestea cu tine: – ”Esto tambien pasara” – Intră aici doar că este în spaniolă, nu am găsit varianta în română.

Sper să te ajute și pe tine așa cum m-a ajutat pe mine.

Dacă ți-a plăcut acest articol distribuie-l mai departe și urmărește-mă pe Instagram pentru postări zilnice despre viață. @turkoanealexandra.ro

Te îmbrățișez,

A. Turkoane