Turkoane Alexandra

Viața după ”moarte”

Ce se întâmplă după ce atingi succesul?

A trecut ceva timp de la ultimul articol pe care l-am scris pentru tine, pentru simplu motiv că mi-am luat timp pentru mine pentru a fi, pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă cu mine și bineînțeles să descopăr ce am de făcut pe mai departe.

Dacă acest articol a ajuns pe ”mâinile” tale, înseamnă că o parte din tine avea nevoie să audă aceste lucruri și astfel te invit să citești în continuare.

Am de gând să ating un subiect care nu a fost discutat sau abordat până acum și nu știu dacă cineva se regăsește sau nu, însă simt nevoia să împărtășesc aceste lucruri cu tine

A fost pur și simplu parcursul meu, trăirile mele și mi-a luat destul de mult timp să înțeleg ce se întâmplă.

Atunci când am pornit pe drumul carierei, acum 12 ani, nu am știut niciodată cât de departe voi ajunge sau cât de multe voi realiza pe plan profesional, însă tot ce știam este că am descoperit un lucru care mie îmi aducea bucurie și emoție.

Machiajul a venit în viața mea într-o perioadă dificilă pentru mine, însă știu că Dumnezeu a adus în calea mea, numai ceea ce aveam nevoie să experimentez pentru a mă descoperi.

Atunci când am început, părinții nu mă susțineau, pentru simplu motiv că nu era o meserie atât de căutată pe vremea aceea și au încercat să mă protejeze de eșec. Ca orice alți părinți, îmi doreau tot binele, dar totuși mi-au lăsat libertatea să mă desfășor. Nu mi-au interzis să machiez, dar s-au asigurat că îmi voi termina facultatea, ceea ce am și făcut.

Am pornit de jos în acest domeniu, plină de entuziasm și bucurie. Nu mi s-a oferit nimic pe tavă și am muncit pentru fiecare lucru pe care îl am acum.

Începutul nu l-am simțit ca fiind greu, pentru că am simțit întotdeauna ce am de făcut ca să avansez. Nu erau atât de multe variante de promovare în mediul online, nu erau atât de multe strategii de marketing și în niciun caz nu erau atât de multe platforme de socializare care te ajută enorm de mult.

Pe vremea aceea, am plecat de la hi5, am trecut la Facebook, care era muuult mai mic decât acum, iar singura strategie de promovare pe care o descoperisem atunci, care îmi aducea programări, era să mă machiez și să postez poze cu mine machiată.

Prietenii virtuali vedeau ceea ce postam, le plăcea și îmi scriau pentru programări.

De la a mă machia pe mine și a mă posta pe mine, am început să postez poze cu clientele mele pe care le machiam, iar de acolo curgeau programările. În primii 2 ani, când am început aveam sâmbetele și duminicile pline, de dimineață până seara, iar eu nici măcar nu aveam un curs de machiaj.

Machiam după cum simțeam și după tehnicile învățate pe YouTube.

Abia în 2013 am făcut un curs de machiaj, pentru că agenda plină mi-a dat curaj că voi reuși, și pentru că îmi doream să ofer servicii de calitate clientelor mele.

Nimeni nu m-a învățat cum să fac o afacere din asta, nimeni nu m-a învățat cum să mă promovez și nici nu am avut vreun ajutor din afara familiei.

După ce am făcut primul curs de începători, gustul pentru învățare mi s-a activat și am început să machiez în anul acela doar ca să mă educ. Am mers la o multitudine de cursuri și masterclass-uri, pentru că setea de cunoaștere era foarte mare.

Nu eram foarte mulți makeup artiști pe atunci, iar sălile de cursuri erau micuțe, dar pline. Cred că eram maxim 20 de fete pe vremea aceea. Toate voiam să învățăm diferite tehnici, mai ales cele rusești, pentru că era nebunia adusă de Oxana (te pup dacă citești articolul:)))

Toate acele cursuri pe care le-am urmat, nu au făcut decât să mă ridice și mai sus pe scara succesului, pentru că toate clientele care vedeau că merg încontinuu să mă educ, înseamna că le ofer servicii de calitate și servicii de actualitate.

Așa am învățat o altă strategie de marketing. Mergi la cursuri că potențialelor cliente le pasă dacă tu investești în tine.

În 12 ani de profesie, am urmat numai peste 60 de masterclass-uri și seminarii plus alte cursuri de marketing, dezvoltare personală, spirituală și business.

Din anul 5 de profesie, am început să predau și cursuri de machiaj, atât de automachiaj, cât și cursuri pentru avansați și cursuri pentru începători.

Nu am visat vreodată până atunci că voi ajunge eu să predau, dar când am primit primul mesaj de a preda, abia atunci am luat în considerare acest aspect. 

Și totuși nu am acceptat din prima să predau, ci a trebuit să primesc zeci de mesaje ca să realizez că pot să fac asta din moment ce există cerere atât de mare, dar eu nu îmi vedeam potențialul.

Am acceptat într-un final să predau și cursuri și am început și promovarea lor pe paginile de Facebook, ceea ce m-a făcut să cresc și mai mult pe scara succesului.

M-am bucurat din plin de tot succesul spre care mă îndreptam, chiar dacă lucram câte 10-14 ore pe zi și nu mai aveam alte interese.

Nu mă gândeam la altceva, ci doar profitam de succesul pe care îl aveam. Într-o zi am realizat că eu câștigam salariul mamei mele într-o singură sâmbătă în care lucrasem vreo 8 ore.

Nu știam să fac economii, pentru că am dat de gustul cumpărăturilor. Cheltuiam tot timpul banii pe care îi făceam, pe produse, pe haine, pe prostii.

Soțul meu m-a învățat să pun bani deoparte, dar și presiunea părinților să economisesc.

Nu prea îi ascultam, până când lucram și câștigam atât de mult, că nu mai aveam timp să cheltui ceea ce făceam.

În anul 2015 lucram într-un salon care a fost jefuit, iar cea mai mare pagubă a fost a mea, pentru că mi-au furat produse și pensule în valoare de peste 1000 de euro pe vremea aceea.

Cea mai mare pagubă a fost o paletă de vreo 20 de farduri de la Makeup For Ever. Erau cele mai scumpe farduri pe vremea aceea, undeva la 70 RON bucata. După ea am plâns cel mai mult.

Dar Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce, astfel că la scurt timp, câteva luni distanță, mergând pe stradă, observ un anunț cu ”spațiu de închiriat”.

Beculețul meu s-a aprins și am început să îmi doresc să am propriul meu salon. Am lucrat înainte în mai multe saloane, și am văzut cam care era treaba și unde greșeau patronii. Mi-am spus că nu voi face greșelile acelea și astfel mi-am luat inima în dinți și mi-am deschis primul meu salon.

Noroc cu banii pe care îi economisisem, că numai așa am putut să îmi îndeplinesc acea dorință.

Bucuria nu a durat mult, că erau ceva probleme cu spațiul și a trebuit să mă mut la scurt timp, după ce deja făcusem o investiție de câteva mii de euro în spațiul respectiv.

Din nou, Dumnezeu mi-a scos în cale un alt spațiu pe care l-am închiriat imediat. Singura problemă era că era de 3 ori mai mare decât primul și astfel am fost nevoită să mai investesc încă câteva mii bune de euro.

Faptul că aveam un salon, s-a adăugat la scara succesului.

Trecusem deja prin câteva etape ale unui makeup artist.

Machiaj – curs de bază – seminarii – masterclass-uri – cursuri de avansați – trainer de makeup începători – trainer de makeup avansați – propriul salon

Faptul că am trecut prin toate aceste etape, a făcut să am foarte multe cereri de cliente și cursuri. 

Atât de multe cereri încât eram book-uită pe 2-3 ani pentru programările clientelor și perioade de cursuri aveam libere abia în anul următor, niciodată în anul în curs.

Omul când știe că nu poate avea ceva, își dorește și mai tare (altă strategie de marketing).

Prin faptul că ajungeam să refuz cliente sau cursante, mie îmi creștea succesul.

Ceea ce am greșit a fost că prin această creștere, mă simțeam mult mai bună ca ceilalți.

Eram bună și sunt bună în continuare, dar nu prin comparație cu alții, ci doar prin comparație cu mine.

Nu degeaba se spune că după 30 de ani devii mai matur. Atunci nu știam toate lucrurile pe care le știu acum despre ființa umană.

În 2020 când a venit pandemia peste noi, eu aveam tot anul programat de cursuri și cliente.

Dar din nou, Dumnezeu a avut grijă de mine, pentru că eram într-un burnout masiv. Nu mai făceam nimic de plăcere, nu mai îmi doream să merg la lucru și simplu fapt că aveam atât de mult de lucru programat de dinainte, m-a făcut să devin anxioasă, pentru că mă simțeam ținută într-o cușcă din care voiam să evadez.

De aceea când a venit pandemia eu am fost cea mai fericită femeie de pe Pământ, pentru că am putut să respir LIBERTATEA pe care mi-am dat-o la schimb pentru SUCCESUL pe care în mintea mea mi-l doream. Mai degrabă EGOUL meu își dorea tot acel succes și nu am știut să diferențiez dorința mea, de dorința lui.

După mulți ani, am putut să respir ușurată și am putut să îmi restabilesc toate dorințele.

Mi-am oferit mai mult timp pentru mine, am început să îmi mut activitatea mai mult online și m-a ajutat în continuare să am succes, chiar lucrând mai puțin, pentru că puteam să ajut mai mulți oameni odată.

Ce am învățat eu în ultimii 2 ani?

Că priveam succesul ca fiind un munte plin de trepte, și avansam treaptă cu treaptă până în vârf.

Pe acele trepte, se afla familia, prietenii și diferiți oameni care intrau în viața mea cu un motiv.

Din dorința de a ajunge în vârf mai repede, i-am lăsat pe ei în urmă. 

Atunci când am ajuns în vârful stabilit de mine și eram fericită că am reușit să ajung acolo, m-am uitat în jurul meu și mi-am dat seama că nu mai este nimeni. Nu aveam cu cine să împărtășesc bucuria și fericirea succesului meu.

Mulți oameni care ajung acolo își dau seama de acest lucru, dar egoul nostru a avut grijă să ne manipuleze atât de bine încât să nu cumva să renunțăm la acea dorință de a ajunge în vârf.

Așa m-am trezit pe la jumătatea anului 2021, că eu acum ce fac?

Cine sunt? Ce îmi doresc? Sunt împlinită cu ceea ce fac? Ce fac mai departe?

Nu văd calea. Nu văd drumul. Nu văd rostul. 

Nu mai aveam dorințe, țeluri, scopuri, idealuri.

Am picat din nou în depresie.

Depresia vine când trecutul nu te mulțumește. Pe mine au ajuns să mă nemulțumească deciziile pe care le luasem în trecut, pentru că m-au adus până acolo.

Apoi au apărut frustrări și furii în mine pe care nu le puteam explica sau controla.

Eram furioasă pe mine că am permis să se ajungă până acolo. Eram frustrată pe alții că mă comparam cu ei și cu succesul pe care îl vedeam la ei.

Eram atât de furioasă încât parcă nimic nu mai mergea cum voiam eu în viața mea.

Mi-am dat timp să procesez toate aceste emoții din interiorul meu. Am învățat atât de multe despre ele, de ce au venit și ce am de făcut pe mai departe, că acum datorită lor am deschis robinetul creației și am reușit să scriu acest articol după câteva luni de absență.

Un alt lucru pe care l-am învățat este că fiecare dintre noi are propria viață, propriul destin și propria evoluție.

De aceea, comparația este inutilă în această situație.

Dacă înțelegem cu adevărat că fiecare dintre noi are alt traseu față de al nostru, vom fi eliberați la propriu.

Piatra aceea de pe suflet se va lua și vei putea respira din nou aerul care te înconjoară.

În încheiere vreau să îți spun să ai încredere în tine și în Dumnezeu. Găsește SURSA IUBIRII în tine și adu-o la suprafață. Privește și integrează totul în IUBIRE. Tot ceea ce vine spre tine, de la emoții, oameni, până la situații.

Acceptă-le și mulțumește-le că au venit.

Acum sunt împăcată și multumită cu deciziile mele și îmi mulțumesc mie că le-am luat așa atunci, pentru că astăzi m-au adus aici, la aceste conștientizări și învățături.

Sper să vezi potențialul din tine și sper să îți găsești împlinirea în viață.

Te îmbrățișez cu toată inima,

Alexandra Turkoane

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *