Viața online vs Viața offline
Petreceam minim 8 ore pe rețelele de socializare, pentru a fi prezentă, pentru a fi in top, pentru a mă vedea lumea. Trăiam cu teama că o zi in care nu eram online lumea avea să mă uite.
Cum să mă uite când 8 ani am muncit să fiu zilnic aici pentru ele? Am stat ore întregi să editez tutoriale, să filmez story-uri, să scriu descrieri pentru postări, să fac poze frumoase pentru a le posta, pentru a fi apreciate, pentru a fi VALIDATĂ!
Asta gândeam eu acum 2 ani, eram speriată de tot ce avea să se întâmple. Urmăream toate femeile frumoase, toate fotomodelele, cântărețele, pe oricine pe care consideram eu ca mă “ajută”. M-au ajutat….să devin frustrată, invidioasă, și să mă urăsc. Toate corpurile acelea superbe, lipsite de celulită, de vergeturi, de abdomen tonifiat, înalte, cu un păr superb, o piele tonifiată și hidratată, dinți perfecți, ținute impecabile, toate acelea m-au făcut să imi urăsc viața, sa mă urăsc pe mine, și să urăsc tot ce mă înconjoară.
Sufeream că sunt “plinuță” de când mă știu, sufeream că reușeam să slăbesc câteva kilograme și apoi le puneam la loc de 2 ori mai mult. Scăpam de kilograme dar se accentua tristețea. Credeam că atunci când voi slăbi voi fi mai fericită, credeam că nu o să existe o fericire mai mare decât să fiu slabă, și necomplexată de felul în care arăt. Că voi reuși să merg la piscină și îmi voi da hainele jos cu cea mai mare încredere, că nu-mi va mai fi frică de ceea ce spun cei din jurul meu, că mă vor accepta în societate, și nu mai vor mai băga în categoria femeilor grase. De parcă femeile grase nu aveau dreptul să trăiască. Penibil…
Am vergeturi pe picioare de la 12 ani de cănd m-am îngrășat brusc din cauza problemelor hormonale, iar pe burtă de pe la vreo 15 ani de parcă am nascut. Mi-a luat ani întregi să imi accept corpul așa cum este el. Ani întregi in care imi strangeam burta și-mi venea să o tai. Eram în stare să mă bat singura, să-mi pun scotch la gură să nu mai mănânc. Sufeream al naibii de tare. Și pentru ce? Pentru că mă comparam cu toate femeile acelea pe care le vedeam online. Care își postau poze din diferite ipostaze, care mai de care mai avantajoase, sau care mai de care editate. Dar atunci nu vezi editarea, refuzi să crezi că sunt editate, pentru că-ti dorești prea mult să fii ca ele. Îti dorești prea mult să fii acceptată de oamenii de care sunt ele acceptate, vrei viața lor, vrei bărbatul lor, vrei să arăți ca ele. Știi ce vrei de fapt? Iluzia pe care o creeaza ele online! Aia am cautat-o ani de zile de când a aparut “social media” sau să ii spunem “fiction media”?
Lucrând atât de mult online, îmi pot da seama de oamenii care sunt reali și care nu. Oamenii aceia care pretind ca sunt “perfecți” și că au o viață “perfectă”, credeți-mă….au o viata atat de tristă încât singura lor ancoră este online-ul. Este pluta lor de salvare. Este ceva de care se țin cu atâta forță, pentru că le este frica de eșec mai tare decat le este de moarte.
Atunci am luat decizia sa mă opresc. Nu puteam să țin pasul cu ceea ce promovau ele, nu îmi doream să uit cine sunt eu, nu voiam să îmi vând viața personală pentru cea online. Nu voiam să dau oamenii reali la o parte pentru a căuta validarea și acceptarea unor oameni online, care azi pot fi lângă tine, iar mâine îți pot da unfollow. Și prietenii din viața reala îți dau unfollow, dar măcar aceia știi de ce o fac. Da, și eu am suferit din cauza prietenilor care m-au trădat, bârfit, jignit, umilit, furat, mințit, și câte și mai câte, dar asta nu m-a împiedicat să le ofer încrederea mea altor oameni care îmi intră în viață. Cui nu i-ar plăcea sa primească zilnic complimente, sa fie zilnic validată, încurajată, acceptată și susținută în viața reală? Viața reală nu este așa, pentru că ai de-a face cu oameni care au probleme în acel moment, oameni care poate în secunda anterioară au avut parte de cea mai traumatizantă întâmplare pentru ei. Normal că nu vei auzi nimic de la oamenii aceia! Oamenii care intră online și lasă mesaje și te urmăresc, te apreciază și te susțin o fac pentru că atunci au timp liber să se relaxeze! Au timp de tine. Normal că având o comunitate mare nu ai timp să te plictisești niciodată, pentru că vin mesaje peste mesaje de la oameni. Dar dacă faci o postare și nu primești niciun mesaj, niciun like și niciun comentariu crezi că s-a sfârșit lumea? Crezi că viața ta depinde de acel like sau comentariu? Nu cred că este o viață prea plăcută să trăiești pentru numărul de followeri, pentru acea satisfacție care este de scurtă durată.
Online? Te trezești că de la 200k-400k de followeri “munciți” brusc lumea s-a săturat să te mai asculte, să te mai urmărească. Ce faci atunci? Pică internetul o lună. Cu cine mai vorbești? Am refuzat complet să mă dedic mai mult de 50% din timpul meu rețelelor de socializare, pentru că nu îmi doresc acest lucru și nu-mi voi dori niciodată. Da, vă iubesc pe toate pe care îmi scrieți, care mă urmăriți, îmi apreciați munca și investiția, țineți cont de recomandările mele, dar vă rog eu mult, nu creați dependență de mine, și nu pentru că nu aș face eu față, ci pentru că nu este sănătos pentru voi. Oamenii de care v-ați atașat sau ați creat dependență azi pot fi, maine s-ar putea sț nu.
Nu căutați ancore în alți oameni. Există atâtea metode prin care vă puteți ancora, în pământ, sa vă conectați la sursa infinită de la care ne hrănim cu toții. Este loc pentru toată lumea, nu luați de la cei de lângă voi. Totul este în cel mai adânc și întunecat loc din voi. Am mai spus asta, și o voi repeta ori de câte ori va fi nevoie:
Sursa infinită se află in voi. Sunteți firimiturile lui Dumnezeu, care au puterile lui!
De ce să iei puterea altcuiva?
Dacă în cealaltă postare vorbeam de prietenie, aici m-am legat de oameni și de conexiunea cu oamenii în viața reala, viața fizică.
Mult timp m-am simțit vinovată pentru decizia mea de a nu fi online cât sunt ceilalți care își “creșteau” conturile de pe o zi pe alta. Eu nu reușeam să fiu asa activă pentru că lucram de obicei 8 ore fizic cu oamenii, iar seara când ajungeam acasă nu mai aveam chef, nervi, și timp să mai postez ceva online. Îmi tot puneam întrebări : Oamenii aceia cred că doar asta fac toată ziua, altfel când au timp să posteze atât de multe lucruri? Într-o zi mi-a venit răspunsul. Aceea este viața oamenilor, ei nu au viață fizică, ci doar viață online. Ei nu au prieteni cu care se văd fizic, ei nu au contact cu oamenii, ei au contact cu mesajele urmăritorilor.
Este atât de frumos să primesti zilnic mesaje care te fac să iubești toată planeta, care te binedispun, care îți înfrumusețează ziua, care TE VALIDEAZĂ ȘI TE ACCEPTĂ. Dar este de un milion de ori mai frumos să vină omul la tine și să te îmbrățișeze pentru ce ai făcut pentru el, să îți mulțumească personal pentru cât de mult l-ai ajutat, să îi vezi ochii înlăcrimați pentru tot ajutorul pe care i l-ai oferit într-un mod indirect.
Sunt omul conexiunii fizice cu oamenii, ador natura, și ador contactul fizic cu oamenii. Ador să scriu, dar nu aveți idee cât de mult aș prefera să scriu pe hârtie cu ajutorul unui pix. Ador să citesc, dar niciodată nu am citit cărți pdf. Vreau să simt, să ating, să trăiesc fizic tot ce se poate trăi.
Când trăim în viața online prea mult ne deconectăm de la toată realitatea din lume. Nu este prea frumoasă la ora actuală, nu pentru ce se întamplă in toată lumea, dar este frumoasă în jurul meu. Eu îmi creez propria viață, eu ma bucur de razele soarelui care mă mângâie în fiecare dimineață și nu vă spun și vouă și nu vă arăt, pentru că este bucuria mea. Eu îmi fac complimente în oglindă de fiecare data cand mă privesc. Nu vă spun și vouă, pentru că m-ați judeca. Eu îmi fac protecții energetice în fiecare dimineată pentru că preiau stările oamenilor și nu le pot controla. Viața mea personală nu este captivantă pentru unii. Eu ador să trăiesc în liniște, nu îmi place agitația și nici nu îmi plac oamenii agitati în jurul meu. Nu-mi place să ascult muzică comercială, decât tot ce este mai vechi de anii 90. Nu-mi place să mă înconjor de oameni de la care nu am nimic de învățat. Nu-mi place să urmăresc video-uri în care se promoveaza prostia, handicapul în bătaie de joc, nu îmi place să mă uit la televizor, la emisiuni de scandal, știri, emisiuni în care IQ-ul tuturor oamenilor care participă nu depășește numărul de 50. Nu-mi place să mă laud cu tot ce îmi cumpăr pentru că sunt oameni care nu au nici 10% din ce am eu. Nu-mi place să promovez lucruri de proastă calitate, nici măcar pentru bani. Refuz toate ofertele care nu rezoneaza cu principiile mele. De ce? Pentru că eu mi-am construit imaginea. Pentru că bani iau doar odată de pe o promovare, dar voi? Voi sunteți aici cât va simțiți bine alături de mine. Integritatea, și sinceritatea sunt calitățile mele nr 1. Unii le consideră defecte alții slăbiciuni. I don`t care!
Nu-mi doresc să devin femeia, sau femeile care m-au făcut îmi pun întrebări dacă am vreo problemă, sau de ce nu pot fii fericită, de ce nu câstig mai mulți bani, de ce nu pot fi ca X, de ce nu arăt ca Y. NU! Refuz să te fac să ajungi complexata de tine pentru că EȘTI PERFECTĂ AȘA CUM EȘTI!
Dar voi accepta toată viața să te încurajez, și să te motivez că poți mai mult, și chiar îți voi oferi și ajutorul meu. De ce? Pentru că SUNTEM EGALI!
AVEM LUCRURI DE VALOARE DE OFERIT FIECARE!
NIMENI NU ESTE MAI BUN CA MINE, CA TINE, CA NOI! SUNTEM UNUL ȘI ACEEAȘI PERSOANĂ. CE POT EU, POȚI ȘI TU!
Iar când vei ajunge sus, ajută-i și pe alții să se ridice. Și chiar dacă nu ai fost ajutată la rândul tău, oferă lumii ce ți-ai fi dorit să primești.
Voi promova toată viața mea naturalețea pentru că este ceva ce mă reprezintă. Voi promova toata viața mea sinceritatea, și voi încuraja cât mai multă lume să fie sinceră. Voi promova cât voi trăi vulnerabilitatea pentru că este ceva care vindecă!
Și voi continua să scriu toată viața pentru că este ca o TERAPIE!
Ani de zile mi-a fost rușine sa mă expun online, să arăt cine sunt cu adevărat, să nu-mi fac părinții de râs, să nu mă judece careva. Ani de zile am plâns că nu sunt suficientă, m-am simțit exclusă, nevalidată și neacceptată. De ce? Pentru ca nu primeam validarea prin like-uri, comentarii și urmăritori. Asta ma defineste pe mine? Un număr pe un cont de aplicație online? Care azi este și mâine poate să dispară? Nu uitați de rețelele de socializare de dinainte de acestea. Sunt istorie! Pot fi istorie și acestea în curand. Și cu ce ramai?
Te sfătuiesc:
- Să iti traiesti viata asa cum ști mai bine
- Să nu te mai compari cu oamenii pe care-i vezi online și nici măcar cu cei din viața reală
- Să nu te simți vinovată că nu rezonezi cu rețelele de socializare
- Să nu te simți vinovată dacă lipsești câteva zile
- Ia-ți timp pentru tine, detașează-te de laptopuri și telefoane și mergi la o plimbare! Acum! În natura, oriunde. Ieși din casă și respiră aerul curat.
Îți amintești în copilărie când te rugai de părinți să te lase să ieși afară, sau seara târziu ii implorai să te mai lase să stai afara? Unde e copilul ăla din tine?
IEȘI AFARĂ ȘI NU TE MAI ÎNTOARCE DECÂT CÂND EȘTI TOATĂ MUȘCATĂ DE ȚÂNȚARI :)))
Mă simt eliberată după acest articol pe care cred ca de doi ani îl țin în mine, dar azi l-am scos la suprafață, sunt sigură ca e pentru tine, știi tu care ești. Toate articolele mele au mesaje pentru fiecare. Trebuie doar sa ai ochi sa citesti și minte sa intelegi.
Îți ofer o îmbrățișare cu atâta dragoste până îți adun toate bucațile din tine la un loc.
Cu drag, Alexandra Turkoane
Superb.. Pura realitate!!! Multumesc
Si eu iti multumesc :*
Esti minunata si asa tare te-as strange acuma in brate… dar mai mult pt mine
Iti multumesc Ralu. te imbratiseezzz :*
Superb….cred ca si meseria noastra ne -a ajutat mult sa simtim frustrări,dezamăgiri,sa ne comparăm, sa nu fim mulțumite cu noi!!!
Muncim mult,uitam de noi,dam tot ce putem…..Si ajungem sa fim criticate!!
Multe dintre noi nu au curajul sa recunoasca,să-și arate partea vulnerabilă!!!Te puuup si te felicit!!
Asa este Cris, este un domeniu hard to handle. Inveti din greseli, si ajungi sa intelegi de ce oamenii fac anumite lucruri. Iti recomand cartea Curajul de a fi vulnerabil Brene Brown, pe mine m-a ajutat mult <3
Realitatea pură…. Ești superba Alexandra. Felicitări pentru tot ceea ce faci!
Iti multumesc Andreea :*
Un articol minunat..am urmarit o emisiune-un interviu cu Sharon Stone -actrita-interviu condus de Ophera..minunat..la sfirsit actrita pe care noi o consideram perfecta cu o viata perfecta,a declarat „after many years i had to accept that being me,is enough!”..si atunci am realizat ca si eu trebuie sa accept ,ca si tine(scuze pt tutuiala),draga Alexandra,ca sint „suficienta”..esti un Om frumos asa cum esti..numai bine